Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea este municipiul de reședință al județului Vâlcea, situat în regiunea istorică Oltenia, în sud-vestul României. Așezat în Depresiunea Râmnicului, pe malul drept al râului Olt, la confluenta cu râul Olănești, orașul este un important centru economic, cultural și universitar al zonei. Aflată la o altitudine medie de 250 m, Râmnicu Vâlcea beneficiază de o poziție strategică la intersecția căilor de comunicare care leagă Oltenia de Muntenia și Transilvania.

Date Geografice

Relief

Orașul se află în Depresiunea Râmnicului, o subunitate a Depresiunii Subcarpatice (Getice), limitată la nord de Subcarpații Getici (Munții Căpățânii) și la sud de Câmpia Română. Relieful este preponderent dealușit în zonele periferice (Dealurile Bârzei, Dealurile Drăgășanilor) și plan în zona centrală, unde se află centrul orașului. Râul Olt, care traversează orașul de la nord la sud, a format o valee largă și asimetrică, cu terase aluviale bine dezvoltate pe ambele maluri. La nord, relieful devine accidentat, trecând treptat la prealpi (Munții Căpățânii, vârful Cozia 1.668 m). Solurile predominante sunt cernoziomii și solurile aluviale pe valea Oltului, favorabile agriculturii.

Climă

Clima este temperată-continentală moderată, cu influențe mediteraneene pronunțate (influenta mediteraneană prin depresiunile Dunării și a Oltului). Temperatura medie anuală este de 10,8–11,2 °C. Iarnile sunt blânde (ianuarie medie –2 °C), iar verile calde (iulie medie 22 °C). Precipitățile anuale medii sunt de 600–650 mm, cu un maxim primăvără-toamnă și un minim iernic. Vânturile predominante sunt de vest și nord-vest. În depresiune se formează adesea inversiuni termice iernii, favorizând înzăpezirea și înghețurile timpurii. Climă favorabilă culturilor termofile (vie, pomi fructiferi).

Populație și demografie

Populația a scăzut ușor în ultimul deceniu (aprox. –5,7% față de 2011), tendință explicată prin migrația internă și externă, dar și prin scăderea ratei natalității. Orașul are o structură pe vârste relativ echilibrată, cu o populație activă semnificativă susținută de prezența universității și a unităților industriale. Comunitatea romă este concentrată în cartierele periferice (Râncăciov, Govora).

Istorie

Primele atestări documentare ale localității dată din 1370 (într-un act al voievodului Mircea cel Bătrân), sub numele de „Râmnic”. Așezarea s-a dezvoltat ca punct strategic de trecere a râului Olt și centru comercial pe Drumul Brancovenesc. În sec. XV–XVI devine reședință a episcopei Râmnic (1505), un centru important de cultură și tipăritură (tipăriul de la Mănăstirea Govora, 1642). În 1634, Matei Basarab îi conferă privilegii de oraș. Sub domnia lui Constantin Brâncoveanu (1688–1714), Râmnic devine un centru major al artei brâncovenești (Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Horezu – patrimoniu UNESCO).

În secolul XIX, orașul se modernizează: se construiește gara (1884), se instalează iluminatul electric (1896) și telefonul. În Primul Război Mondial, Râmnicu Vâlcea a fost ocupat de trupele germane (1916–1918). În perioada interbelică, se dezvoltă industria (uzine de lemn, textilă, conservă). După 1945, industrializarea forțată a dus la construirea platformei industriale Chimcomplex (anii '70) și a Uzinei de Mașini Unelte. În 1968 devine reședință de județ. După 1989, orașul trece prin reestructurare economică, dezvoltându-se sectorul serviciilor, universitar (Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, 1991) și turismului balnear (Călimănești-Căciulata, Govora).

Obiective turistice

Mănăstirea Cozia

Fondată în 1388 de Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Cozia este un monument emblematic al artei brâncovenești, situată la 22 km nord de oraș, la poarta Cheilor Oltului. Biserica îngroapă Mircea cel Bătrân și stăpânește un ansamblu arhitectural unic, cu pictură murală originală (1390–1391) și un narthex cu arcaturi ogivale. Este înlistată în patrimoniul UNESCO ca parte a Mănăstirilor din Oltenia.

Mănăstirea Govora

Aflată la 12 km de Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Govora a fost înființată în 1495–1496 de Neagoe Basarab. Aici a funcționat primul tipăritură din România (1642), unde s-a tipărit „Cartea Românească de Învățătură” (1643). Biserica prezintă elemente arhitecturale gotice și renaissance, iar complexul include celule, turn-clopotniță și ziduri de înconjurare.

Complexul Balnear Călimănești-Căciulata

La 30 km nord de municipiu, stațiunea balneoclimaterică Călimănești-Căciulata beneficiază de ape termale (38–42 °C), sărate, sodice, calcique, magnéziene, indicate în afecțiunile reumatismale, nevrotice, dermatice și cardio-vasculare. Complexul include hoteluri de tratament, bazine termale, parcuri și acces la Cheile Oltului și Muntele Cozia.

Muzeul Județean Vâlcea

Așezat în Palatul Administrativ (fostul Palatul Prefecturii, 1900), muzeul găzduiește colecții de arheologie (descoperiri de la stâncărie și Băile Govora), istorie medievală (documente, armă, numismatică), artă populară (port popular, țesături, ceramică de Oboga) și artă plastică (opere de Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady).

Biserica Episcopiei Râmnicului (Sfântul Nicolae)

Zidită în 1504 prin grija domnului Radu cel Mare, biserica a fost refăcută după un incendiu în anii 1677–1680, rezdită după incendiul din 1735 de către episcopul Climent și apoi după cel din 1847, între anii 1850–1856 de către episcopul Calinic. Atunci au fost executate și picturile murale interioare de către Gheorghe Tattarescu.

Personalități

Anton Pann (1790–1854) – cântăreț, poet, compozitor, folklorist și tipograf, autor al lui „Întâmplările lui Ștefan cel Mare” și al muzicii imnului național „Deșteaptă-te, române!”. A activat la Râmnicu Vâlcea la tipăriul episcopiei (1827–1840).

Nicolae Titulescu (1882–1941) – diplomat, jurist, academician, președinte al Societății Națiunilor (1930, 1931), ministru al Afacerilor Externe, născut la Călimănești (județul Vâlcea), a petrecut copilăria la Râmnicu Vâlcea.

Ion Heliade Rădulescu (1802–1872) – primul președinte al Academiei Române, revolționar 1848, publicist, a predat la Școala Centrală din Râmnicu Vâlcea (1828–1830).

Gheorghe Tattarescu (1818–1894) – pictor, fondator al Școlii de Arte Frumoase din București, președinte al Academiei Române, născut la Făurei (Vâlcea), a studiat la Râmnicu Vâlcea.